vineri, 11 martie 2011

Să moară copiii mei..

Să moară copiii mei, vorba mea preferată. Să moară copiii mei dacă azi nu mă fac muci, să moară copiii mei dacă azi nu chiulesc, să moară copiii mei dacă azi nu mă fut.

Dar.. să-ţi zic şi despre F. Am trecut prin multe cu el. Mă surprindea uneori cu fraze ciudate, foarte ciudate. Îi ceream explicaţii şi el mă întreba "da' ce, bă, nu mai ţii minte ce zici?". Adevărul e că mi-a fost un bun prieten: ştiam că pot merge oricând la el la o cafea, aşa, când eram distrus. F putea să mă amuze, însemna foarte mult acest lucru. Era uneori cam cretin, dar cine nu este? Eu recunosc întotdeauna că sunt cretin şi imbecil. Dar nu, nu oricine poate să spună acest lucru. F putea să fie foarte cretin uneori, ceea ce putea să-mi placă sau să mă enerveze, dar uneori era singurul care ma înţelegea cu adevărat. De-aia mi-e dor de el. Da, de ce să nu recunosc? Mă înţelegeam adesea stând de vorbă cu el.. Nu, nu aşa cum crezi. Am vorbit cu el foarte rar serios, şi atunci aproape că ne luam la bătaie. Dar aveam un alfabet al nostru: uneori, cand eram mai multi, la o gluma de-a noastră râdeam doar noi, ceilalţi uitându-se la noi ca la idioţi.
F mă stresa şi el pe mine uneori, fiindcă venea şi el la mine distrus, trebuia să stăm de vorbă, trebuia să-l liniştesc şi uneori, după ce-l linişteam, treceam eu în starea lui de căcat. Aşa am intrat odată într-o dubă parcată pe trotuar, după o discuţie cu el. Aşa am mai picat cateva teste, dar nu mă supăr, deşi e un cretin, şi cum am mai spus-o, mi-e dor de el. F fuma mult, dar nu-şi lua ţigări niciodată

Adio, amice. De sub papuc nu iese nimeni de unul singur. Caută-mă, dacă ai nevoie de ajutor!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu